Repere de evolutie si dezvoltare a problematicii drepturilor omului din perspectiva activitatii Consiliului Europei
Publicat de Prof. George Savu
De la crearea sa la 5 mai 1949,Consiliul Europei a constituit pilonul fundamental al promovării si consolidării continue a securității si democrației in Europa, bazate pe principiul supremației dreptului si garantarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale pentru toate persoanele aflate sub jurisdicția sa (cetățenii statelor membre).
Printre principalele direcții de acțiune(obiective) ale Consiliului Europei se numără:
-protejarea drepturilor omului, a democrației pluraliste si a supremației dreptului;
-căutarea soluțiilor pentru problemele cu care se confrunta societatea europeana: discriminarea minorităților, intoleranța, terorismul, traficul de ființe umane, violența contra copiilor, crima organizată si corupția, cibercriminalitatea si nu numai;
-favorizarea conștientizării si încurajarea dezvoltării identității si diversității culturale ale Europei in scopul atingerii dezideratului reprezentat de” unitatea in diversitatea europenilor reflectat de un patrimoniu comun si drepturi egale;
-dezvoltarea stabilității democratice in Europa prin susținerea reformelor politice, legislative si constituționale;
Construind Europa zi cu zi, îmbunătățirea perpetua a protecției drepturilor omului este una dintre misiunile primordiale ale Consiliului Europei. In aceasta direcție, Consiliul Europei acționează pe patru principale paliere:
-realizarea unor sisteme de control si protecție eficace a drepturilor si libertăților fundamentale;
-identificarea noilor amenințări la adresa drepturilor omului si a demnității umane;
-sensibilizarea publicului asupra importantei drepturilor omului;
-promovarea educației si a formarii profesionale in problematica drepturilor omului;
Documentele emblematice adoptate de Consiliul Europei in materia drepturilor omului sunt: ”Convenția europeana a drepturilor omului”, ”Carta sociala europeana ”, ”Convenția europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane si degradante”, ”Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale”.
Semnata la 4 noiembrie 1950,la Roma, ”Convenția europeana a drepturilor omului” constituie cea mai semnificativa realizare a Consiliului Europei, de o importanta fără precedent, primul instrument juridic internațional care garantează protecția drepturilor omului. ”Convenția” definește drepturile si libertățile pe care statele membre se angajează sa le garanteze oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor. Printre acestea se numără: dreptul la viață, la protecție împotriva torturii si tratamentelor inumane, la libertate si securitate, la un proces echitabil, la respectarea corespondentei si a vieții private si familiale, la libertatea de exprimare-inclusiv libertatea presei, la libertatea de gândire, de conștiința si religie, de reuniune pașnică si asociere.
“Carta sociala europeana” adoptata la 18 octombrie 1961,la Torino, reprezintă in fapt o completare a “Convenției europene a drepturilor omului”(1950) in materia drepturilor economice si sociale. Drepturile garantate de “Carta” fac referire la aspectele vieții cotidiene a europenilor :locuință, sănătate, educație, locurile de muncă, protecția sociala, libera circulație a persoanelor si nediscriminarea. Vă fi revizuita in 1996,in noua formula intrând in vigoare in 1999.
Celelalte 2 documente menționate anterior-“Convenția europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane si degradante”, ”Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale”-reprezintă răspunsul Consiliului Europei la doua dintre problemele stringente cu care se confrunta cetățenii europeni: respectarea demnității umane si respectiv discriminarea minorităților. Ignorarea cu buna știința sau nu a adevăratelor “drame” ce se petrec in spatele zidurilor închisorilor, ale comisariatelor de politie, instituțiilor psihiatrice, cu grave repercusiuni asupra demnității umane, a determinat adoptarea de către Consiliul Europei, la 26 noiembrie 1987,a “Convenției europene pentru prevenirea torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane si degradante”, document ce va intra in vigoare in anul 1989.Aceasta”Convenție” completează in planul concretului protecția asigurata de “Convenția europeana a drepturilor omului” instituind un Comitet European pentru prevenirea torturii”(CPT).
Profundele transformări politice, socio-economice si culturale survenite după prăbușirea regimurilor comuniste din Europa de Est au pus Consiliul Europei in fata uneia dintre cele mai dificile provocări. Procesul extinderii Organizației, de la 24 de state membre in 1989 la la 46 in 2004,cerea imperativ abordarea practica a problemelor minorităților naționale, mai ales in condițiile recrudescentei naționalismelor agresive la nivelul întregii Europe, dar in special la cel al fostelor state comuniste. In acest context, in zilele de 8 si 9 octombrie 1993,la Viena, are loc primul Summit al șefilor de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei. Este adoptata o declarație care reiterează vocația pan-europeana a Organizației si definește noile priorități politice, in special aceea a protecției minorităților naționale împotriva tuturor formelor de rasism, xenofobie si intoleranta. In consecință, in 1994 Consiliul Europei a adoptat “Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale”, primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic destinat protejării minorităților naționale. ”Convenția-cadru” definește obiectivele pe care statele contractante(membre)se angajează sa le urmărească prin intermediul legislației si politicilor naționale, precum egalitatea in fata legii, adoptarea de masuri privind păstrarea si punerea in valoare a culturilor, protejarea identităților, religiilor, limbilor minoritare si tradițiilor, garantarea accesului la media, stabilirea de relații transfrontaliere libere si pașnice.
După succinta trecere in revista a liniilor directoare si a principalelor documente in materia drepturilor omului ale Consiliului Europei, doresc in mod deosebit sa subliniez eficacitatea practica a acestuia si disponibilitatea continua de adaptare la “noi realități” ,care depășește cu mult, in opinia mea, stadiul mai mult sau mai puțin declarativ a activității altor organizații internaționale cu preocupări in problematica in discuție. Afirmația susținută mai sus rezida din instrumentele ”forte” de transpunere in practica a prevederilor documentelor adoptate si de capacitatea instituțiilor Consiliului Europei-Comitetul Miniștrilor, Adunarea Parlamentara-de monitorizare a respectării angajamentelor asumate de către statele membre. Exemplific in continuare, mecanismele “forte” de aplicare a principalelor documente adoptate de Consiliul Europei pe problematica in discuție:
-“Convenția europeana a drepturilor omului”(1950)-mecanismul inițial de control cuprindea doua instituții: Comisia europeana a drepturilor omului(1954) care avea esențialmente funcția de filtru si Curtea europeana a drepturilor omului(1959)care se pronunța asupra cauzelor transmise de Comisie sau de guverne. Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei controla executarea deciziilor Curții si se pronunța in cauzele declarate ca admisibile de către Comisie, dar care nu fuseseră transmise Curții.
Creșterea volumului plângerilor către sfarsitul anilor 70 care duce la supraîncărcarea sistemului si implicit la lungirea procedurii, ajungându-se chiar la o durata de 5 ani de zile pana la soluționarea cazurilor, a necesitat reformarea procedurilor. In consecință, un nou protocol adițional la “Convenția europeana a drepturilor omului”-Protocolul nr.11-,intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998,a instituit o Curte unica permanenta care a înlocuit cele 2 instituții precedente. Noua Curte este de acum accesibila direct persoanelor iar jurisdicția sa este obligatorie pentru toate statele contractante. Mai mult decât atât, controlul executării deciziilor Curții in care s-a constatat existenta unei încălcări revine Comitetului Miniștrilor, care se asigura ca statele adopta masurile generale necesare pentru evitarea unor noi încălcări. El se asigura, de asemenea, de efectuarea către reclamant a plații satisfacției echitabile acordate de Curte si, in anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garantează o reparație integrala-redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdicție sau a unei ordonanțe de confiscare.
“Carta sociala europeana”(1961-revizuita in 1996)-Comitetul european al drepturilor sociale(CEDS) verifica daca statele membre si-au onorat obligațiile conform Cartei. Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei alege cei 15 membri independenți si imparțiali ai CEDS pentru o perioada de 6 ani. Mecanismul de control este completat de rapoartele anuale asupra modului de aplicare al Cartei in drept si in practica pe care statele membre sunt obligate sa îl depună. CEDS examinează rapoartele si publica anual concluziile sale. Daca un stat nu acționează ca urmare a deciziilor CEDS, Comitetul Miniștrilor adresează o recomandare statului in cauza de a-si modifica legislația si practica. Procedeul de monitorizare expus mai sus oblige practice statele membre sa-si armonizeze legislația si practica in conformitate cu dispozițiile Cartei.
-“Convenția europeana pentru prevenirea torturii si a pedepselor si tratamentelor inumane sau degradante”(1987)-Comitetul European pentru prevenirea torturii(CPT) este compus din experți independenți si imparțiali, care provin din domenii diferite: juriști, medici, specialiști in probleme penitenciare sau ale politiei. CPT poate vizita orice fel de loc de detenție: închisori si centre pentru minori, posturi de politie, centre de deținere a deținuților imigranți si spitale psihiatrice pentru a examina tratamentul aplicat persoanelor private de libertate. El are acces nelimitat la locurile de detenție, poate intervieva fără martori deținuții si poate intra in contact, in mod liber, cu orice alta persoana sau organizație neguvernamentala susceptibila de a-I furniza informații. Astfel se concretizează obiectivul primar al CPT, acela de întărire a protecției deținuților împotriva torturii si a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante si nu de condamnare a statelor pentru abuzuri.
-“Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale”-Comitetul Miniștrilor si un Comitet consultativ alcătuit din 18 experți independenți sunt instituțiile abilitate in monitorizarea Convenției-cadru. Comitetul Consultativ evaluează rapoartele obligatorii cu privire la masurile adoptate in problematica pe care statele contractante le pregătesc odată la 5 ani si se pronunța daca obligațiile au fost complet îndeplinite. Opiniile lui sunt transmise Comitetului Miniștrilor care informează statele părți asupra concluziilor si recomandărilor. Regulile care guvernează aceasta procedura de monitorizare permit, de asemenea, organizațiilor neguvernamentale si asociațiilor minorităților sa transmită informații si/sau rapoarte alternative.
In lumina celor prezentate pana la acest moment pe marginea tematicii abordate, demersul nostru nu putea sa nu atingă aspectul rolului educației in promovarea drepturilor omului si ale libertăților fundamentale, al întăririi democrației pluraliste, în viziunea si activitatea Consiliului Europei.
Programele Consiliului Europei in materie de educație si cultura se concretizează in practica prin: mari proiecte in domeniile învățământului școlar si extrașcolar (politici, conținut si metode),concertarea ideilor, experiențelor si cercetărilor, promovarea relațiilor si a schimburilor, realizarea de noi rețele si încurajarea parteneriatelor, publicarea de studii, manuale si alte lucrări practice destinate factorilor de decizie si educatorilor, cooperarea cu alte instituții europene si organizații neguvernamentale. Dintre proiectele exponențiale ale Consiliului Europei ,care valorifica valentele eminament educative ale acestuia, se detașează net proiectul ”Educație pentru cetățenie democratica”(ECD) lansat in 1997.Obiectivul prioritar al acestuia rezida in reevaluarea sensului democrației participative si a statutului cetățeanului, in identificarea valorilor si competentelor necesare de a fi transmise persoanelor pentru ca acestora sa li se permită sa devina cetățeni active si responsabili.
In faza sa exploratorie(1997-2000),proiectul a cercetat competentele si strategiile de formare necesare. A fost creată o rețea de decidenți, experți, practicieni, organizații neguvernamentale si organizații interguvernamentale. A doua faza a proiectului ECD(2001-2004) a fost consacrata implementării si dezvoltării politicilor vizând educația pentru cetățenie, sprijinirii transmiterii practicilor in rândul statelor membre si diseminarea informațiilor referitoare la educația pentru cetățenie democratica si la drepturile omului in statele membre pentru favorizarea dezvoltării democrațiilor europene pluraliste. Definitorie pentru evoluția proiectului ECD in aceasta a doua faza a sa este “Recomandarea 12 privind educația pentru cetățenie democratica”, adoptată de către Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei la 16 octombrie 2001 cu prilejul celei de a 812-a reuniuni a adjuncților de miniștri. Pornind de la premisa ca educația pentru cetățenie democratica contribuie, in cadrul activității Consiliului Europei, la apărarea valorilor si principiilor libertății, pluralismului, drepturilor omului si domniei legii, aceasta recomanda statelor membre:
-sa transforme educația pentru cetățenie democratica într-un obiectiv prioritar al reformelor si a politicilor educaționale ;
-sa încurajeze si să sprijine inițiativele care promovează educația pentru cetățenie democratica in interiorul unei comunități etnice sau relațiile dintre popoare;
-sa fie active implicate in pregătirea si aplicarea unui An European al Educației Cetățeneasca, ca o modalitate ,prin care sa contribuie la păstrarea, dezvoltarea si promovarea culturii democratice la scara întregii Europe;
-sa fie conduse de principiile ,care sunt prevăzute in cadrul Anexei la prezenta Recomandare si care sa fie promovate in reformele educaționale prezente si viitoare;
Anexa la Recomandarea 12 cuprinde: principiile de baza cu privire la politicile si reformele privind educația pentru cetățenie democratica, obiectivele educaționale, conținuturile si metodele de educație ale acesteia. Văzută ca un ansamblu ce poate implica educația civica, politica sau privind drepturile omului, obiectivele educației pentru cetățenie democratica se definesc astfel:
-încurajarea abordărilor multidisciplinare si a acțiunilor in care se regăsesc deopotrivă educația civica si politica prin predarea istoriei, filosofiei, religiei, limbilor moderne, științelor sociale si a tuturor disciplinelor care cuprind aspecte de ordin etic, politic, social, cultural săi filosofic, fie in termenii de conținut ,fie prin opțiunile sau consecințele unei educații democratice ;
-utilizarea deopotrivă a achizițiilor in ceea ce privește cunoașterea, atitudinile, abilitățile, acordând prioritate acelora dintre ele, care reflecta valorile fundamentale ale Consiliului Europei, in special drepturile omului si respectul fata de lege;
Atingerea obiectivelor de mai sus va contribui, in special, la formarea următoarelor abilitați:
-de a rezolva conflictele într-o modalitate non-violenta;
-de a aduce argumente in apărarea unui punct de vedere;
-de a asculta, a înțelege si a interpreta argumentele altor oameni;
-de a recunoaște si a accepta deosebirea;
-de a face opțiuni, de a lua in considerare alternative si de a le supune analizei de tip etice;
-de a împarți responsabilitățile;
-de a stabili relații constructive si ne-agresive;
Însușirea conținuturilor, atitudinilor, valorilor si competentelor cheie privind educația pentru cetățenie se poate si trebuie sa se realizeze prin:
-participarea activa a elevilor, studenților, personalului implicat in domeniul educației si a părinților in managementul de tip democratic a situației de învățare din cadrul unei instituții de educație;
-promovarea metodelor axate pe învățare, inclusive a proiectelor pedagogice bazate pe stabilirea unui obiectiv si îndeplinirea sa de o maniera colectiva, chiar daca aceste proiecte sunt specifice unei clase, unei scoli, unei comunități locale, regionale, naționale, europene sau internaționale, sau a diferite organizații ale societății civile, care sunt implicate in educația pentru cetățenie democratica;
-promovarea cercetării de specialitate, a studiului sau inițiativei particulare in acest domeniu;
-adoptarea unor abordări de tip educațional, care îmbină strâns teoria cu practica;
-implicarea celor ce învață, in cadrul procesului evaluării individuale sau colective, a ceea ce s-a realizat, făcându-se apel, cu precădere, la metodele specifice tehnicii proiectului;
-încurajarea schimburilor, întâlnirilor si parteneriatelor intre elevi, studenți si profesori din diferite unități de învățământ, in vederea îmbunătățirii înțelegerii reciproce intre indivizi;
-utilizarea mai frecventa a abordărilor si a metodelor care ii determina pe elevi si studenți sa devina conștienți in societate si, care ,in ultima instanța, conduc la instaurarea unui climat de toleranta si de respect, de acceptare a diversității culturale si religioase;
-apropierea intre educația formala, non-formala si informala;
-punerea bazelor unor parteneriate intre scoală si familie, comunitate, locul de munca si media;
In încheiere, menționez câteva din campanile la scara europeana lansate de curând de Consiliul Europei si aflate in desfășurare:
-“Copiii si violenta: construirea unei Europe cu si pentru copii”;
-“Acțiunea pentru combaterea traficului cu ființe umane”;
-“<Toți diferiți-Toți egali>-campanie europeana a tineretului pentru diversitate, drepturile omului si participare;
-“Combaterea violentei fata de femei, inclusiv violenta domestica”
BIBLIOGRAFIE:
Birzea, Cezar(si alții)-“Manual pentru asigurarea calității educației pentru cetățenie democratica”, UNESCO, Consiliul Europei,CEPS,2005
* * * “Consiliul Europei-800 de milioane de locuitori”, Consiliul Europei,2006
* * *”Principii comune ale educației pentru cetățenie democratica” adoptata la cea de-a 20-a sesiune a miniștrilor educației a Consiliului Europei,Cracovia,Polonia,2000
* * *Recomandarea 12 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre, referitoare la educația pentru cetățenie democratica,2002
Website: https://www.echr.coe.int(Curtea europeana a drepturilor omului)
Website: https://www.coe.int/T/E/Human_Rights